Casa Sfatului

Locație: Piața Sfatului nr. 30
Anul construcției: 1420

Pe locul unde în zilele noastre se află Muzeul de Istorie Brașov, exista în secolul al XIV-lea un turn  construit în afara cetății. La vremea aceea dinspre Schei cobora un pârâu spre Prundul Rozelor. De jur împrejurul turnului zona era părăginită, ceea ce îngreuna mult accesul spre șanțurile care apărau orașul. La aceea vreme turnul avea rol de pază și rol comercial. Intrarea în cetate a negustorilor străini era oprită, aceștia fiind nevoiți să-și expună mărfurile în zonă din jurul turnului. Un secol mai târziu cetatea își lărgește perimetrul, turnul de pază fiind inclus împreună cu clădirea breslei cojocarilor din vecinătate. În anul 1420 turnului i se adaugă un etaj care avea ca destinație ținerea ședințelor sfatului orășenesc și a proceselor. Din acel moment clădirea poartă numele de „Casa Sfatului”. Cojocarii mențin rolul de proprietate asupra parterului clădirii până în anul 1872, când se desființează legal breslele. În perioada 1515-1526 clădirii îi sunt adăugate  încăperi noi, destinate negustorilor de mărfuri fine (mătăsuri, bijuterii). Între 1525-1528 se construiește turnul de observație cu înălțimea de 58 m. Turnul central  era înconjurat de patru turnuri mai mici fiecare cu câte o sferă în vârf. Semnificația era aceea că orașul avea dreptul de a da sentință cu moartea celor pedepsiți. Paznicii supravegheau orașul zi și noapte din turnuri anunţând, prin sunete de trompetă, scurgerea timpului, incendiile sau apropierea dușmanilor (de aici denumirea de „Turnul trompetiștilor”).

Meșterul Georgius din Sighișoara instalează un ceas în turnul Casei Sfatului, în anul 1532 - simbol al acestei clădiri.  La parterul clădirii exista o încăpere pentru pompieri și instalații de stingere a incendiilor care a fost astfel păstrată până în secolul XVIII-lea. Piața din jurul turnului era împărțită după specificul produselor vândute: șirul dogarilor, al inului, al florilor, târgul grâului. 

În clădirea Sfatului se aflau și încăperile închisorii, lângă această fiind ridicată spânzurătoarea. În anul 1588 a fost expus aici capul lui Ștefan Stenner, unul dintre conducătorii răsculaților împotriva stăpânirii orașului. Spânzurătoarea este mutată în afară Porții Cetății în 1792. Timp de secole în clădirea Casei Sfatului au fost luate hotărâri importante pentru Brașov, Țara Bârsei sau chiar pentru Transilvania. În această clădire se hotărăște opoziția față de predarea orașului Habsburgilor iar Mihai Viteazul ține una din dietele Transilvaniei.  

De-a lungul timpului asupra așezării s-au abătut mai multe nenorociri (cutremure, trăsnete sau incendii) care au provocat numeroase distrugeri . Lucrările de refacere întreprinse vor schimbă în mai multe rânduri aspectul Casei Sfatului prin adăugarea de elemente noi, loggia și stema orașului.

Începutul secolului XX este marcat de încercarea de demolare a fostului sediu administrativ al Braşovului medieval şi înlocuirea lui cu o clădire modernă.
În zilele noastre  Casa Sfatului arata asemănător cu reconstrucția din 1770-1774. Turnul, în forma sa actuală, datează din anul 1910. În 1950 în Casa Sfatului este inaugurat Muzeul de Istorie al Județului Brașov.